Poveste

Cloris s-a născut într-un sat rural izolat, ascuns adânc în mijlocul unei păduri vaste. Familia ei a trăit o viață autosuficientă - cultivându-și propria hrană, crescând animale și vânând vânat. De la o vârstă fragedă, a fost antrenată să folosească arcul și săgeata, o abilitate transmisă din generație în generație. Viața a fost dură, dar a învățat-o rezistența, disciplina și un respect profund pentru echilibrul naturii.

În copilărie, Cloris și-a petrecut cea mai mare parte a timpului explorând sălbăticia. În timp ce alții au rămas aproape de casă, ea rătăcea mai adânc în pădure, urmărind animale, observând plantele și învățând ritmurile pământului. Instinctele ei naturale și ochiul ager au transformat-o într-o vânătoare excepțională cu mult înainte de vârsta adultă. Nu doar a supraviețuit în sălbăticie - a prosperat în ea.

În timp, curiozitatea ei s-a transformat în determinare. Cloris s-a cufundat în cunoștințe de supraviețuire, citind despre tehnici de bushcraft și de acțiune în sălbăticie. De la construirea de adăposturi improvizate până la aprinderea focului fără unelte, a căutat să stăpânească fiecare aspect al vieții în afara rețelei. Pentru ea, autosuficiența nu era doar o abilitate - era un mod de viață.

La vârsta de 18 ani, Cloris a pornit pe cont propriu. Având doar arcul, săgețile și câteva lucruri esențiale, s-a aventurat în pădure pentru a-și croi propriul drum. Primele zile au fost nemiloase. S-a chinuit să găsească apă curată, mâncarea era puțină, iar liniștea solitudinii i-a pus la încercare spiritul. Dar pregătirea ei a dat roade. Instinctele i s-au ascuțit, abilitățile i-au preluat controlul și a transformat sălbăticia în casa ei.

Acum, într-o lume înghețată și distrusă, Cloris reprezintă un simbol al independenței și supraviețuirii. Ea nu luptă pentru putere sau recunoaștere, ci pentru a proteja viața pe care a construit-o cu propriile mâini - și pentru a demonstra că, chiar și în cele mai dure lumi, natura îi răsplătește pe cei curajoși și pregătiți.